Trismus, un termen folosit pentru a descrie orice restricție la deschiderea gurii, precum restricțiile cauzate de intervenții chirurgicale, traume fizice, infecții sau radiații, poate constitui o problemă gravă de sănătate, deoarece poate duce la apariția unor tulburări de alimentație și a dificultăților de vorbire. Persoanele cu trismus sunt, de asemenea, predispuse să dezvolte afecțiuni dentare grave, pe fondul unei igiene orale deficitare, o consecință directă a incapacității curățării corecte a dinților.
Ce înseamnă trismus dentar?
Trismusul (numit și trismus dentar sau maxilar) se definește drept incapacitatea de a deschide gura în mod normal (între 35-55 mm inter-incisal), din cauza contracției mușchilor masticatori, declanșată de diferiți factori, cel mai frecvent de traumatismele sau infecțiile articulației temporomandibulare. Încercările pacienților cu trismus de a deschide forțat gura sunt însoțite de dureri de intensitate moderată până la severă. Durerile resimțite în timpul încercării de deschidere a gurii reprezintă motivul principal pentru care pacienții se prezintă la medicul stomatolog.
Cauze și factori de risc pentru trismusul dentar
Trismusul dentar poate să apară la orice persoană, indiferent de sex sau vârstă, însă anumiți factori, precum unele afecțiuni (infecții bucale sau cancerele localizate la nivelul gâtui sau capului), cât și traumatismele locale, pot crește riscul cuiva de a dezvolta trismus. Cauzele trismusului dentar includ:
Traumele
Evenimentele traumatice care implică articulația temporomandibulară (articulația care permite deschiderea și închiderea gurii) pot duce la trismus. Exemple de traume ale articulației asociate cu trismusul includ fisuri sau luxații mandibulare, hematoame sau chiar leziuni ale musculaturii implicate în masticație.
Inflamația
Anumite condiții medicale care implică țesuturile din cavitatea bucală, precum sclerodermia (afecțiune autoimună caracterizată prin dificultăți la înghițire, determinată de creșterea producției de colagen din țesutul conjunctiv) sau pericoronita (infecție a țesutului gingival, determinată de erupția parțială a molarului de minte), pot determina reducerea capacității de a deschide complet gura. De asemenea, fibroză țesuturilor moi și artrita oaselor maxilare, o disfuncție temporomandibulară, pot fi cauze potențiale pentru trismus.
Infecțiile
Abcesele dentare, o cauză principală a vizitelor în cabinetul medicului stomatolog, pot, în unele cazuri, să facă dificilă deschiderea normală a gurii. Drenarea abcesului dentar, însoțit de un tratament cu antibiotice, conduce implicit la dispariția trismusului. Alte infecții care determină trismusul dentar includ:
- tetanosul (boală de natură infecțioasă cauzată de contractarea bacteriei clostridium tetani);
- oreionul (afecțiune virală cauzată de un paramyxovirus care determină creșterea în volum a glandelor salivare);
- amigdalită (infecție bacteriană sau virală a amigdalelor);
- abcesul peritonsilar.
Operație de extracție dentară (molar de minte)
Intervenția chirurgicală stomatologică de extracție a molarului de minte poate predispune la apariția trismusului. Condiția apare fie din cauza unei inflamații apărute în urma extracției, fie din cauza deschiderii forțate a gurii în timpul intervenției. Atunci când apare după extracția molarului de minte, trismusul nu are consecințe directe asupra sănătății individului și tinde să dispară în decurs de doar câteva zile. Alte intervenții chirurgicale orale, hematoamele locale sau injectarea cu anestezic a mușchilor pterigoidieni (un tip de mușchi masticator) în timpul unor proceduri stomatologice sunt, de asemenea, cauze ale trismusului.
Cancerul sau tratamentul împotriva cancerului
Tumorile de la nivelul capului sau gâtului, cât și radioterapia sau chimioterapia (tratamente recomandate împotriva cancerului), pot afecta funcția maxilarului. Studiile arată că procentul persoanelor care suferă de cancer oral și care dezvoltă trismus este de aproximativ 50% înainte de radioterapie, procentajul depășind 80% după radioterapie.
Alte potențiale cauze ale trismusului includ administrarea anumitor medicamente (precum anti-emetice sau psihotomimetice) sau disfuncțiile sistemului nervos central, apărute inclusiv după un accident vascular cerebral. Anumite cauze ale trismusului dentar, precum tetanosului, cancerele maligne sau infecțiile nespecifice pot pune în pericol viața.
Simptomele trismusului dentar
Trismusul dentar se manifestă prin incapacitatea de a deschide gura, adesea asociată cu alte simptome, fie determinate de cauza inițială a trismusului, fie de încercările de deschidere forțată a gurii. Simptomele secundare sunt:
- durere în timpul masticației sau la încercarea de deschidere largă a gurii;
- mestecarea incompletă a alimentelor solide, determinată de durerile apărute la masticație;
- umflarea difuză a feței și febră (în situația în care trismusul este determinat de o infecție);
- imposibilitatea de curățare corectă și în întregime (în timpul periajului dentar) a danturii;
- dureri de cap sau în regiunea urechilor;
- dureri și presiune în spatele globilor oculari.
Când trebuie să vezi un medic?
Deși majoritatea cazurilor de trismus se rezolvă de la sine, fără a fi necesar un tratament, vizita la medic este recomandată în cazul apariției durerilor la masticație sau a altor simptome asociate. Evitarea vizitei la medicul stomatolog poate duce la apariția unor complicații, care ulterior pot face tratamentul mult mai dificil. Anumite simptome, precum cele asociate cu o infecție, pot indica o urgență stomatologică.
Ce tratamente se recomandă pentru trismusul dentar?
Tratamentul trismusului presupune îndepărtarea cauzei care stă la baza condiției și ameliorarea simptomatologiei specifice. În acest sens, în funcție de cauza trismusului, tratamentul poate presupune:
- administrarea de medicamente antibiotice (pentru tratarea infecțiilor orale);
- administrarea de medicamente antiinflamatoare (pentru reducerea inflamațiilor);
- extracția molarului de minte (pentru tratamentul pericoronitei);
- intervenții chirurgicale de reparare a structurilor afectate de un eventual traumatism;
Recomandări pentru pacienții cu trismus dentar
Simultan, pentru ameliorarea simptomelor trismusului dentar, pacienților li se recomandă:
- utilizarea medicamentelor analgezice (pentru ameliorarea durerilor);
- consumul de alimente lichide sau care pot fi ușor de mestecat și evitarea alimentelor solide;
- utilizarea unui aparat ortodontic care facilitează deschiderea mandibulei (la recomandarea medicului stomatolog, sub supravegherea unui medic fizioterapeut sau kinetoterapeut);
- efectuarea unor exerciții de întindere a maxilarului sau a unor ședințe de masaj, împreună cu un medic fizioterapeut;
- limitarea aportului de cofeină, o substanță psihoactivă care poate agrava trismusul.
Diagnosticare trismus dentar
Diagnosticul trismusului dentar poate fi pus în urma unui examen complet extraoral și intraoral, efectuat de către medicul stomatolog. În timpul examinării, specialistul va măsură capacitatea de deschidere a gurii fără dureri, va realiza o analiză a contracțiilor musculare și va identifica o eventuală asimetrie facială. În unele cazuri, pentru confirmarea diagnosticului poate fi necesară efectuarea unei tomografii dentare computerizate sau a unui examen RMN.
Recuperarea
În majoritatea cazurilor, persoanele cu trismus dentar obțin o ameliorare a simptomelor în decurs de câteva săptămâni. Trismusul determinat de o extracție sau de o infecție locală tinde să se amelioreze în cel mai scurt timp, în timp ce trismusul asociat cu cancerul sau tratamentul cancerului poate să se manifeste pe perioade mai lungi de timp. Indiferent de cauze, anumite exerciții, cât și masajul muscular, pot ajuta la grăbirea recuperării. În situația în care trismusul nu se ameliorează în decurs de două săptămâni sau dacă apar simptome asociate, este recomandată vizita la medic.
Cum poate fi prevenită apariția trismusului dentar?
O igienă orală adecvată și vizitele la medicul dentist pot ajuta la prevenirea infecțiilor bucale și implicit a trismusului determinat de o infecție. În majoritatea cazurilor, însă, trismusul dentar nu poate fi prevenit, fiind asociat cu condiții cu o evoluție imprevizibilă sau cu traumatisme faciale. Cu toate acestea, tratamentul inițiat imediat de la apariția trismusului poate preveni apariția complicațiilor și poate minimiza simptomele condiției.
Ce complicații pot apărea?
Trismusul netratat poate duce la apariția unor complicații mai mult sau mai puțin severe, precum:
- probleme de alimentație (din cauza durerilor apărute la masticație și a deschiderii limitate a gurii, pacienții cu trismus dentar pot să se confrunte cu diferite deficiențe nutriționale și pot înregistra pierderi semnificative în greutate);
- probleme de igienă orală (trismusul poate compromite sănătatea orală, deoarece pacienții nu pot realiza periajul dentar în mod corect, ceea ce permite plăcii bacteriene să se solidifice și ulterior să determine carii dentare sau chiar boli parodontale);
- probleme de comunicare orală (deschiderea incompletă sau dureroasă a gurii este asociată inclusiv cu o capacitate diminuată de a vorbi);
- infecții severe (o infecție care provoacă trismus și care nu beneficiază de un tratament prompt poate duce la infecții severe, precum osteomielita mandibulară).