Anomaliile dento-maxilare sau dinții strâmbi reprezintă probleme comune de sănătate orală, determinate în general de tulburări funcționale sau de factorii genetici, care se pot manifesta în diferite moduri și care pot influența dezvoltarea normală a unei persoane. Anomaliile dento-maxilare pot determina, printre altele, modificarea aspectului facial, creșterea riscului de apariție a afecțiunilor dentare și disconfort la masticație. Diagnosticul precoce al anomaliilor dentare este necesar pentru creșterea eficacității tratamentului și reducerea riscului de complicații.
Ce este un maxilar stramb (malocluzia)?
Maxilarul strâmb, o condiție ce presupune o îmbinare incorectă a dinților aflați pe arcada superioară cu cei de pe arcada inferioară, este cunoscut în ortodonție sub termenul de malocluzie dentară. Termenul de „malocluzie” este folosit pentru a descrie orice anomalii de la o ocluzie dentară normală (o poziție corectă a dinților superiori și a celor inferiori) atât în poziție statică, cât și în timpul masticației. Semnele care pot sugera o malocluzie sunt în general de ordin estetic, precum poziționarea dinților inferiori parțial sau total peste cei superiori (ocluzie inversă). În cazurile severe, malocluzia poate duce la apariția dificultăților la înghițire sau la vorbire.
Anomalii dentare - Ce sunt & ce cauze au?
Anomaliile dentare reprezintă orice abateri de la ceea ce este considerată o poziție normală a dinților. Anomaliile pot fi moștenite genetic sau pot fi o consecință a unor traume fizice sau chimice, a deficiențelor nutriționale din perioada de dezvoltare a danturii sau a obiceiurilor vicioase din copilărie.
Anomaliile dentare mostenite
Factorul genetic constituie o importantă cauză a anomaliilor dentare, copiii moștenind de la părinți caracterele faciale și dentare. În astfel de cazuri, de regulă există o proporție anormală între mărimea maxilarului/mandibulei și a dinților sau între mărimea maxilarului și a mandibulei. Comparativ cu anomaliile dentare dobândite pe parcursul copilăriei, cele moștenite pot fi recunoscute încă din primele etape de dezvoltare. Diagnosticul precoce al anomaliilor dentare moștenite poate reduce semnificativ complicațiile asociate și complexitatea tratamentului ortodontic.
Anomalii dentare dobandite, functionale
Obiceiurile din timpul copilăriei (precum suptul degetelor, utilizarea prelungită a suzetei sau roaderea unghiilor), utilizarea necorespunzătoare a produselor de igienă sau a anumitor medicamente, cât și respirația pe gură, reprezintă potențiali factori care pot duce la dobândirea unei anomalii dentare în perioada de dezvoltare a dinților.
Importanta indreptarii dintilor
Obținerea unei poziții corecte a dinților este importantă atât din punct de vedere estetic, pentru a avea o dantură frumoasă, cât și din punct de vedere funcțional, pentru prevenirea afecțiunilor dentare. Tratamentul ortodontic cu aparat dentar sau cu aparat dentar Invisalign se recomandă a se începe cât mai devreme, pentru obținerea unor rezultate cât mai bune, într-un timp mai scurt.
Tipuri de malocluzii
Abaterile de la o ocluzie normală se clasifică în funcție de poziția dinților pe arcade și de severitatea anomaliilor. După poziția pe arcadă a dinților, se disting:
Ocluzie inversa
Ocluzia inversă (denumită și mușcătura inversă) este o anomalie ereditară severă, determinată de creșterea excesivă a maxilarului inferior sau de dezvoltarea insuficientă a maxilarului superior, care duce la poziționarea dinților inferiori peste cei superiori. În lipsa tratamentului ortodontic, ocluzia inversă modifică semnificativ estetica facială, afectează vorbirea și poate duce la apariția durerilor la masticație.
Ocluzie adanca
Ocluzia adâncă apare din cauza poziționării incorecte a dinților frontali superiori, care ajung să acopere vertical dinții frontali inferiori. În funcție de gradul de severitate și de înălțimea dinților inferiori, aceștia pot ajunge în contact cu gingia. În lipsa tratamentului, o ocluzie adâncă acoperită crește semnificativ riscul de gingivită. În plus, din cauza poziției dinților, uzura fiziologică a danturii este accelerată, ceea ce crește riscul de pierdere a dinților.
Ocluzia deschisa
Cauzată în principal de obiceiurile din timpul perioadei de dezvoltare a danturii, ocluzia deschisă reprezintă o anomalie dentară în care dinții situați superior nu se ating cu cei de pe arcada inferioară în timpul mușcăturii, între aceștia formându-se un spațiu de câțiva milimetri. Consecințele cele mai comune ale ocluziei deschise sunt tulburările de limbaj.
Ocluzie incrucisata
Presupune o poziționare incorectă a anumitor dinți superiori, care se găsesc în spatele dinților inferiori. Comparativ cu ocluzia inversă, în care dinții inferiori sunt poziționați peste cei superiori, în cazul ocluziei încruțișate există doar excepții de poziționare, anumiți dinți fiind poziționați corect.
Maxilarul ingust
Maxilarul îngust reprezintă o anomalie dentară unilaterală sau bilaterală determinată de îngustarea maxilarului, care poate afecta masticația, dar care, comparativ cu alte anomalii dentare, în general nu modifică aspectul facial.
Protruzia
Un tip de anomalie dentară care poate interesa mandibula sau maxilarul, caracterizată prin extinderea dinților incisivi de pe arcada superioară în poziție anormală, cu mult în față, comparativ cu dinții de pe arcada inferioară. Protruzia dentară mandibulară poate necesita extracții dentare, fiind clasificată drept o anomalie de clasa a III-a, de o gravitate ridicată.
Compresie de maxilar
Compresia de maxilar se caracterizează prin reducerea diametrului maxilarului, alveolelor și a dinților. Compresia de maxilar influențează negativ aspectul facial, principalele semne faciale fiind faciesul adenoidian (caracteristic copiilor cu polipi, descrie aspectul facial inexpresiv, cu gura întredeschisă) și pomeții șterși. În plus, compresia de maxilar poate crește riscul de carii dentare, cât și riscul de tulburări funcționale. Anomalia poate avea numeroase cauze, inclusiv intrauterine, însă în general se asociază cu obiceiurile vicioase din copilărie și cu diferite afecțiuni ale sinusurilor, apărute, de asemenea, în perioada de dezvoltare.
„Gura stramba” sau Deviatia pe linia mediana
O ocluzie incorectă în zona laterală a dinților poate duce la apariția deviației pe linia mediană, situație în care există o asimetrie facială (gura pare strâmbă). O gură strâmbă poate afecta funcționalitatea dinților, cu consecințe imediate asupra sănătății orale și generale.
Tipuri de anomalii dentare
Alți factori, precum numărul, forma, poziția și mărimea dinților, pot fi folosiți pentru clasificarea anomaliilor dentare. Absența anumitor dinți sau prezența unui număr suplimentar de dinți reprezintă alte importante anomalii dentare.
Macrodontia / Inghesuirea dintilor
Înghesuirea dentară, determinată de dimensiunea prea mare a dinților, poartă denumirea de macrodonție. În general, macrodonția afectează dinții incisivi superiori, în rare cazuri implicând întreaga dantură. Apărută pe fond genetic, macrodonția are importante consecințe asupra sănătății fizice și psihice a individului.
Microdontia / Spatierea dentara
Anomalie de dimensiune a dinților presupune prezența unor dinți de o dimensiune mai mică decât cea considerată normală. Microdonția se poate limita la un singur dinte sau poate afecta întreaga dantură. Dimensiunea redusă a dinților determină apariția unui spațiu între dinți, care poate face ca restul dinților să își modifice poziția, pentru acoperirea golurilor.
Hiperdontia / Dinti supranumerari
Hiperdonția reprezintă anomalia dentară determinată de creșterea unor dinți suplimentari, localizați între cei doi incisivi centrali (mesiodens), lângă molari (paramolar) sau în spatele molarilor (distomolar). Hiperdonția apare de regulă odată cu creșterea dinților permanenți, fiind mai puțin frecventă la dinții de lapte (dentiție primară). Deși nu este la fel de gravă ca alte anomalii dentare, hiperdonția poate provoca disconfort sau dureri la masticație, cât și modificări ale aspectului facial (în cazurile severe).
Hipodontia / Dinti lipsa
Hipodonția descrie absența unor dinți (între 1 și 6), care poate să afecteze într-o egală măsură dantura permanentă sau pe cea temporară, dar care este diagnosticată după dezvoltarea danturii permanente. În funcție de numărul dinților lipsă, hipodonția poate accentua asimetria facială. Cauza hipodonției este genetică, iar dinții care lipsesc în general sunt molarii de minte, incisivii superiori sau premolarii secunzi (premolarii care erup la vârsta de 11-12 ani). Tratamentul afecțiunii este realizat de către un medic implantolog sau protetician și presupune plasarea unei proteze dentare permanente sau a unui implant dentar, în funcție de complexitatea fiecărui caz.
Incisivi laterali subdimensionati
Presupune dezvoltarea incorectă a unuia sau a mai multor incisivi laterali, care pot rămâne subdimensionați. Tratamentul este unul ușor de realizat și presupune refacerea dintelui sau a dinților incisivi cu material compozit, pentru obținerea unei dimensiuni normale a tuturor dinților incisivi.
Dinti inclusi
Dinții incluși sunt dinții care nu pot erupe pe arcada dentară, aceștia dezvoltându-se în interiorul oaselor maxilare. Dinții incluși pot afecta atât dentiția temporară, cât și pe cea definitivă, iar tratamentul presupune efectuarea unei intervenții chirurgicale pentru descoperirea dintelui.
Dinti geminati
Se manifestă prin separarea mugurelui dentar în două (în structura unui singur mugure dentar se formează doi dinți uniți în aceeași rădăcină). Cauzele geminației dentare nu sunt pe deplin cunoscute, iar tratamentul este influențat de dimensiunea dinților. În cazul dinților mari, care au implicații dentare negative, se recomandă extracția dentară.
Taurodontia
Anomalie dentară manifestată prin creșterea în volum a pulpei dentare, apărută la nivelul dinților pluriradiculari (dinții cu mai mult de o rădăcină), care nu provoacă în general simptome, dar care, pe termen lung, poate predispune la infecții ale pulpei dentare. Cauzele taurodonției nu sunt pe deplin cunoscute.
Dinti fuzionati
Confundată frecvent cu geminația, fuziunea dinților presupune unirea a doi muguri dentari la nivelul pulpei dentare sau al dentinei. Aspectul dintelui format este cel al unui dinte de dimensiuni mult mai mari.
Concrescenta
Anomalie de formă a dinților, caracterizată prin unirea cementară la nivelul rădăcinii a doi dinți învecinați deja formați, cu camere pulpare separate. Concrescența afectează în general molarii superiori.
Tratament Malocluzii & Anomalii dento-maxilare
Tratamentul anomaliilor dentare este unul complex și depinde de tipul de anomalie, cât și de momentul în care aceasta este detectată. Tratamentul ortodontic, ce poate fi început la orice vârstă, reprezintă principala metodă de abordare a anomaliilor dentare. Aparatele dentare folosite în cadrul tratamentelor ortodontice pot îmbunătății semnificativ aspectul și sănătatea danturii, fiind recomandate în special în cazul anomaliilor de poziție și de număr a dinților.
În unele situații, pe lângă tratamentul ortodontic cu aparat dentar, pacienții pot necesita:
- coroane dentare (recomandate în cazul dinților prea mici, coroanele dentare au atât rol funcțional, cât și estetic);
- fațete dentare (similar cu coroanele dentare, pot îmbunătății aspectul danturii la persoane cu dinți inegali, însă fără a avea un rol funcțional, ci doar estetic);
- refacerea dinților cu material compozit (tratament standard pentru obținerea unui aspect normal al incisivilor laterali subdimensionați);
- implanturi dentare (tratament standard pentru hipodonție sau anodonție);
- extracții dentare (pot fi recomandate în multe patologii dentare, inclusiv înainte de plasarea aparatului dentar, dacă nu există suficient spațiu pe arcada dentară).
Dintii strambi la bebelusi & copii
Anomaliile dentare pot să afecteze dentiția temporară, astfel că pot să apară încă din copilărie. Identificate precoce, anomaliile dentare pot fi mai ușor remediate, pentru a reduce astfel disconfortul copilului și riscul de a dezvolta complicații. Părintele are un rol esențial în prevenirea problemelor dentare ale copilului asociate cu diferite anomalii dentare, deoarece este responsabil cu educarea copilului cu privire la obiceiurile orale sănătoase și este cel care trebuie să se prezinte cu copilul la medic, pentru evaluarea stării de sănătate orală.
Complicatii - Ce se intampla daca nu actionam?
Copiii cu dinții strâmbi se pot confrunta cu probleme emoționale, determinate de aspectul anormal al danturii lor, cât și cu probleme de natură fizică, cauzate de mușcătura anormală. Principalele complicații care pot să apară în lipsa unui tratament ortodontic:
- afecțiuni stomatologice (carii dentare, boala parodontală sau fracturi dentare);
- afecțiuni digestive;
- dificultăți de vorbire;
- dificultăți la masticație;
- anxietate sau depresie;
- dureri de cap și la nivelul maxilarului;
- tinitus.
Se pot preveni anomaliile dentare?
Prevenția anomaliilor dentare poate începe încă din perioada prenatală, prin evitarea stresului, consultații genetice și evaluarea stării de sănătate. După naștere, prevenția unei anomalii dentare presupune educarea copilului cu privire la modalitățile de menținere a unei bune sănătăți orale, examinarea regulată a sănătății orale a acestuia prin vizite la medicul pedodont și prin aplicarea tratamentelor ortodontice, atunci când astfel de tratamente sunt necesare. În cazul anomaliilor dentare moștenite, acestea nu pot fi prevenite, însă pot beneficia de un tratament mai scurt, printr-o diagnosticarea precoce.
Află mai multe despre Invisalign, aici.