Dinti strambi (anomalii dentare) & maxilar stramb: TOTUL despre malocluzii

Anomaliile dento-maxilare sau dinții strâmbi reprezintă probleme comune de sănătate orală, determinate în general de tulburări funcționale sau de factorii genetici, care pot influența dezvoltarea normală a unei persoane. Anomaliile dento-maxilare pot determina, printre altele, modificarea aspectului facial, creșterea riscului de apariție a afecțiunilor dentare și disconfort la masticație. Diagnosticul lor precoce este necesar pentru creșterea eficacității tratamentului și reducerea riscului de complicații.

Ce este mușcătura strâmbă (malocluzia)?

Termenul de „malocluzie” este folosit pentru a descrie orice anomalii de la o ocluzie dentară normală (o poziție corectă a dinților superiori și a celor inferiori) atât în poziție statică, cât și în timpul masticației. Semnele care pot sugera o malocluzie sunt în general de ordin estetic, precum poziționarea dinților inferiori parțial sau total peste cei superiori (ocluzie inversă). În cazurile severe, malocluzia poate duce la apariția dificultăților la înghițire sau la vorbire.

Pentru mai multe detalii, urmărește explicațiile oferite de dr. Alexandra Mircea în videoclipul de mai jos:

Anomalii dentare - Ce sunt & ce cauze au?

Anomaliile dentare reprezintă orice abateri de la ceea ce este considerată o poziție normală a dinților. Anomaliile pot fi moștenite genetic sau pot fi o consecință a unor traumatisme fizice sau chimice, a deficiențelor nutriționale din perioada de dezvoltare a danturii sau a obiceiurilor vicioase din copilărie.

Cauze genetice (ereditare)

Moștenirea genetică influențează forma maxilarului, dimensiunea mandibulei și modul în care dinții erup pe arcadă. Copiii cu părinți care au avut dinți strâmbi au un risc crescut de a dezvolta probleme similare. În multe cazuri, maxilarul superior este prea îngust sau mandibula este disproporționată, ceea ce duce la compresie maxilară și la malocluzii.

Obiceiuri din copilărie

Unele obiceiuri aparent inofensive din copilărie pot avea efecte directe asupra dezvoltării maxilarului și poziționării dinților. Când persistă după vârsta de 3–4 ani, următoarele obiceiuri duc la malocluzie, dinți strâmbi și chiar la probleme maxilo-faciale pe termen lung:

• Suptul degetului: Menținut după vârsta de 3-4 ani, afectează poziția incisivilor și determină ocluzie deschisă.

• Folosirea excesivă a suzetei: Suzeta folosită prea mult timp favorizează malocluzia și maxilarul strâmb.

• Respirația orală: Copii cu facies adenoidian prezintă adesea un maxilar îngust și probleme maxilo-faciale.

• Mușcatul unghiilor sau al obiectelor: Produce microtraume dentare și deplasarea treptată a incisivilor.

Pierderea prematură a dinților de lapte

Atunci când dinții de lapte cad sau sunt extrași prea devreme din cauza cariilor, spațiul pentru dinții permanenți se reduce. Dinții rămași migrează, iar dinții definitivi pot erupe strâmb. Pierderea prematură a dinților este una dintre cele mai frecvente cauze de dinți strâmbi la copii.

Probleme de dezvoltare ale maxilarului și mandibulei

Creșterea neuniformă a maxilarului superior și a mandibulei determină ocluzii anormale (ocluzie inversă, ocluzie adâncă acoperită). Dacă maxilarul nu se dezvoltă suficient (compresia de maxilar), dinții nu au loc pentru o aliniere corectă. Dacă mandibula este prea dezvoltată, apare mușcătura inversă și dezechilibrul facial.

Traumatisme dentare și maxilo-faciale

Loviturile sau accidentele care afectează dinții de lapte sau maxilarul pot schimba traseul de erupție al dinților permanenți. La adolescenți, astfel de traumatisme pot produce malocluzii sau asimetrii între maxilar și mandibulă.

Erupția măselelor de minte

Molarii de minte incluși sau care erup în poziție greșită pot împinge dinții anteriori, ducând la înghesuiri. Mulți adulți observă apariția dinților strâmbi la vârste de 20–25 de ani, exact când se dezvoltă molarii de minte.

Tipuri de malocluzii 

Abaterile de la o ocluzie normală se clasifică în funcție de poziția dinților pe arcade și de severitatea anomaliilor. După poziția pe arcadă a dinților, se disting:

Ocluzie inversă 

Ocluzia inversă (denumită și mușcătura inversă) este o anomalie ereditară severă, determinată de creșterea excesivă a maxilarului inferior sau de dezvoltarea insuficientă a maxilarului superior, care duce la poziționarea dinților inferiori peste cei superiori.

Ocluzie adancă 

Ocluzia adâncă apare din cauza poziționării incorecte a dinților frontali superiori, care ajung să acopere vertical dinții frontali inferiori. În funcție de gradul de severitate și de înălțimea dinților inferiori, aceștia pot ajunge în contact cu gingia. 

Ocluzia deschisă

Cauzată în principal de obiceiurile din timpul perioadei de dezvoltare a danturii, ocluzia deschisă reprezintă o anomalie dentară în care dinții situați superior nu se ating cu cei de pe arcada inferioară în timpul mușcăturii, între aceștia formându-se un spațiu de câțiva milimetri. 

Ocluzie încrucișată 

Presupune o poziționare incorectă a anumitor segmente dentare, putând afecta atât dinții superiori, cât și pe cei inferiori. Comparativ cu ocluzia inversă, în care dinții inferiori sunt poziționați peste cei superiori, în cazul ocluziei încruțișate există doar excepții de poziționare, anumiți dinți fiind poziționați corect.

Maxilarul îngust

Maxilarul îngust reprezintă o anomalie scheletică unilaterală sau bilaterală determinată de îngustarea maxilarului, care poate afecta masticația. De obicei, nu modifică aspectul facial. 

Protruzia 

Un tip de anomalie dentară care poate interesa mandibula sau maxilarul, caracterizată prin extinderea dinților incisivi de pe arcada superioară în poziție anormală, cu mult în față, comparativ cu dinții de pe arcada inferioară. Protruzia dentară mandibulară poate necesita extracții dentare, fiind clasificată drept o anomalie de clasa a III-a, de o gravitate ridicată. 

Compresie de maxilar 

Compresia de maxilar se caracterizează prin îngustarea arcadei dentare și a maxilarului. Compresia de maxilar influențează negativ aspectul facial, principalele semne faciale fiind faciesul adenoidian (caracteristic copiilor cu polipi, descrie aspectul facial inexpresiv, cu gura întredeschisă) și pomeții șterși. 

„Gura strambă” sau deviația pe linia mediană 

O ocluzie incorectă în zona laterală a dinților poate duce la apariția deviației pe linia mediană, situație în care există o asimetrie facială (gura pare strâmbă). O gură strâmbă poate afecta funcționalitatea dinților, cu consecințe imediate asupra sănătății orale și generale.

Tipuri de anomalii dentare

Alți factori, precum numărul, forma, poziția și mărimea dinților, pot fi folosiți pentru clasificarea anomaliilor dentare. Absența anumitor dinți sau prezența unui număr suplimentar de dinți reprezintă alte importante anomalii dentare. 

Macrodonția / Înghesuirea dinților 

Înghesuirea dentară, determinată de dimensiunea prea mare a dinților, poartă denumirea de macrodonție. În general, macrodonția afectează dinții incisivi superiori, în rare cazuri implicând întreaga dantură. Apărută pe fond genetic, macrodonția are importante consecințe asupra sănătății fizice și psihice a individului.

Microdonția / Spațierea dentară

Este o anomalie de dimensiune a dinților și presupune prezența unor dinți de o dimensiune mai mică decât cea considerată normală. Microdonția se poate limita la un singur dinte sau poate afecta întreaga dantură. Dimensiunea redusă a dinților determină apariția unui spațiu între dinți, care poate face ca restul dinților să își modifice poziția, pentru acoperirea golurilor.

Hiperdonția / Dinți supranumerari 

Hiperdonția reprezintă anomalia dentară determinată de erupția unor dinți suplimentari, localizați între cei doi incisivi centrali (mesiodens), lângă molari (paramolar) sau în spatele molarilor (distomolar). Hiperdonția apare de regulă odată cu creșterea dinților permanenți, fiind mai puțin frecventă la dinții de lapte (dentiție primară). Deși nu este la fel de gravă ca alte anomalii dentare, hiperdonția poate provoca disconfort sau dureri la masticație, cât și modificări ale aspectului facial (în cazurile severe).

Hipodonția / Dinți lipsă

Hipodonția descrie absența unor dinți (între 1 și 6), care poate să afecteze într-o egală măsură dantura permanentă sau pe cea temporară, dar care este diagnosticată după dezvoltarea danturii permanente. Cauza hipodonției este genetică, iar dinții care lipsesc în general sunt molarii de minte, incisivii superiori sau premolarii secunzi (premolarii care erup la vârsta de 11-12 ani). 

Incisivi laterali subdimensionați

Presupune dezvoltarea incorectă a unuia sau a mai multor incisivi laterali, care pot rămâne subdimensionați. Tratamentul este unul ușor de realizat și presupune refacerea dintelui sau a dinților incisivi cu material compozit sau fațete ceramice, pentru obținerea unei dimensiuni normale a tuturor dinților incisivi.

Dinți incluși 

Dinții incluși sunt dinții care nu pot erupe pe arcada dentară, aceștia dezvoltându-se în interiorul oaselor maxilare. Dinții incluși pot afecta atât dentiția temporară, cât și pe cea definitivă, iar tratamentul presupune efectuarea unei intervenții chirurgicale pentru descoperirea dintelui. 

Dinți geminați

Se manifestă prin separarea mugurelui dentar în două (în structura unui singur mugure dentar se formează doi dinți uniți în aceeași rădăcină). Cauzele geminației dentare nu sunt pe deplin cunoscute, iar tratamentul este influențat de dimensiunea dinților. În cazul dinților mari, care au implicații dentare negative, se recomandă extracția dentară. 

Taurodonția

Anomalie dentară manifestată prin creșterea în volum a pulpei dentare, apărută la nivelul dinților pluriradiculari (dinții cu mai mult de o rădăcină), care nu provoacă în general simptome, dar care, pe termen lung, poate predispune la infecții ale pulpei dentare. Cauzele taurodonției nu sunt pe deplin cunoscute.

Dinți fuzionați

Confundată frecvent cu geminația, fuziunea dinților presupune unirea a doi muguri dentari la nivelul pulpei dentare sau al dentinei. Aspectul dintelui format este cel al unui dinte de dimensiuni mult mai mari.

Concrescența 

Anomalie de formă a dinților, caracterizată prin unirea cementară la nivelul rădăcinii a doi dinți învecinați deja formați, cu camere pulpare separate. Concrescența afectează în general molarii superiori.

Problemele cauzate de dinții strâmbi

Dinții strâmbi nu sunt doar o problemă estetică, ci și o cauză directă pentru multiple tulburări dentare și maxilo-faciale. Lipsa alinierii corecte afectează atât sănătatea orală, cât și funcționalitatea aparatului dento-maxilar.

Probleme de masticație

O malocluzie afectează modul în care dinții se întâlnesc în timpul masticației. Când maxilarul superior și mandibula nu se aliniază corect, alimentele nu sunt bine fragmentate, ceea ce poate duce la probleme digestive și la o solicitare excesivă a articulației temporo-mandibulare.

Probleme de vorbire

Dinții nealiniați sau ocluzia deschisă pot afecta pronunția corectă a unor sunete. Copiii cu dinți strâmbi prezintă adesea tulburări de dicție, iar mușcătura inversă sau maxilarul îngust pot influența negativ dezvoltarea vorbirii.

Probleme de igienă orală

Dinții înghesuiți creează spații greu accesibile pentru periuță și ață dentară. Aceste zone rețin resturi alimentare și placă bacteriană, ceea ce favorizează apariția cariilor, tartrului și bolilor gingivale.

Probleme articulare și dureri

Malocluzia poate solicita neuniform articulația temporo-mandibulară (ATM). Acest lucru duce la dureri de maxilar, dureri de cap și chiar migrene. Pacienții pot auzi zgomote la deschiderea gurii sau pot resimți blocaje mandibulare.

Probleme estetice și psihologice

Dinții strâmbi, poziționarea incorectă a maxilarului sau faciesul adenoidian pot modifica armonia feței. Copiii și adolescenții cu anomalii dentare dezvoltă adesea complexe și evită să zâmbească, ceea ce le afectează încrederea în sine.

Ce presupune tratamentul anomaliilor dentare?

Tratamentul dinților strâmbi are ca obiectiv corectarea malocluziei, alinierea danturii și obținerea unei mușcături corecte. Alegerea tratamentului depinde de vârsta pacientului, de severitatea anomaliei dentare și de raportul dintre maxilar și mandibulă.

• Aparat dentar mobil: Recomandat copiilor mici, corectează din timp anomaliile dentare și ghidează dezvoltarea maxilarului.

• Aparat dentar fix metalic: Folosit la adolescenți și adulți, este cel mai comun în alinierea dinților strâmbi și a mușcăturii.

• Aparat dentar estetic (safir sau ceramic): Oferă aceleași rezultate ca cel metalic, dar este mai discret și mai bine acceptat social.

• Alignere transparente: Gutiere personalizate, invizibile, potrivite pentru pacienți care vor un tratament estetic și confortabil.

• Corecția maxilarului: Tratamentul ortodontic sau chirurgical necesar în caz de mușcătură inversă, compresie de maxilar sau ocluzie adâncă acoperită.

• Coroane și/sau fațete dentare: Recomandate pentru corectarea estetică și funcțională a dinților afectați de uzură sau fracturi.

Cât durează și cât costă tratamentul

Durata și costul tratamentului pentru dinți strâmbi variază în funcție de tipul malocluziei, vârsta pacientului și metoda aleasă pentru corectarea dinților. În general, tratamentele ortodontice sunt pe termen mediu sau lung, pentru a asigura o aliniere stabilă și sănătoasă a dinților.

Prevenția dinților strâmbi la copii

Prevenirea apariției anomaliilor dentare începe încă din primii ani de viață, odată cu erupția dinților de lapte. Mulți părinți cred că dinții temporari nu sunt importanți, dar sănătatea lor influențează direct poziționarea dinților permanenți și dezvoltarea corectă a maxilarului și mandibulei.

• Vizitele regulate la dentist: Prima consultație este recomandată imediat după apariția primului dinte și apoi periodic, pentru a monitoriza dezvoltarea dentară.

• Îngrijirea dinților de lapte: Tratamentul cariilor și menținerea dinților temporari pe arcadă previn pierderea prematură și erupția strâmbă a dinților definitivi.

• Corectarea obiceiurilor vicioase: Suptul degetului, folosirea excesivă a suzetei sau respirația orală determină anomalii dentare și ocluzie deschisă.

• Consultația ortodontică timpurie: În jurul vârstei de 7 ani, un ortodont pediatru poate depista semne de malocluzie precum mușcătura inversă sau maxilarul îngust.

• Pe lângă aceste măsuri, părinții trebuie să fie atenți la semnele vizibile de malocluzie: dinți care nu erup la timp, dinți suprapuși, dificultăți de masticație sau pronunție incorectă a unor sunete.

Complicații - Ce se întâmplă dacă nu acționăm?

Copiii cu dinții strâmbi se pot confrunta cu probleme emoționale, determinate de aspectul anormal al danturii lor, cât și cu probleme de natură fizică, cauzate de mușcătura anormală. Principalele complicații care pot să apară în lipsa unui tratament ortodontic:

• Probleme de masticație: Dinții nealiniați nu permit o mușcătură corectă, alimentele nu sunt bine fragmentate și apar dificultăți digestive.

• Probleme de vorbire: Ocluzia deschisă, mușcătura inversă sau maxilarul îngust afectează pronunția corectă a sunetelor și dezvoltarea vorbirii la copii.

• Uzură dentară prematură: Dinți strâmbi se ating incorect, ceea ce duce la fisuri și sensibilitate dentară crescută.

• Carii și boală parodontală: Igienizarea deficitară a dinților înghesuiți favorizează acumularea plăcii bacteriene, tartrului și inflamația gingiilor.

• Probleme articulare: Malocluzia solicită neuniform articulația temporo-mandibulară (ATM), provocând dureri de maxilar, migrene și chiar blocaje mandibulare.

• Dezechilibre estetice și psihologice: Un maxilar strâmb sau dinți vizibil nealiniați afectează armonia feței și scad încrederea în sine, mai ales la adolescenți.

Întrebări frecvente privind dinți strâmbi

De ce cresc dinții strâmbi la copii?

Dinții strâmbi la copii apar din mai multe cauze: ereditate, pierderea timpurie a dinților de lapte, obiceiuri precum suptul degetului sau folosirea excesivă a suzetei. Un maxilar îngust sau faciesul adenoidian favorizează, de asemenea, erupția nealiniată a dinților. Dacă aceste probleme nu sunt depistate la timp, copilul va dezvolta malocluzie și dinți strâmbi permanenți.

Dinții strâmbi pot fi corectați fără aparat dentar?

Corecția anomaliilor dentare fără aparat dentar este posibilă doar atunci când problema de aliniere este minoră și ține mai mult de estetică decât de funcționalitate. În astfel de cazuri, se pot aplica fațete dentare sau coroane care maschează aspectul de dinți nealiniați și îmbunătățesc vizual zâmbetul. Dar există cazuri în care prin fațete dentare sau coroane se realizează ajustări ale mușcăturii.

Ce se întâmplă dacă nu îndrepți dinții strâmbi?

Ignorarea problemelor de poziție, formă sau aliniere a dinților duc la multiple complicații: probleme de masticație, carii, gingivită, uzură dentară prematură și dureri articulare. În plus, malocluzia afectează vorbirea și dezvoltarea feței, mai ales la copii și adolescenți. Estetic, un maxilar strâmb sau dinți nealiniați pot afecta încrederea în sine și pot crea complexe psihologice.

Dinții strâmbi pot provoca probleme de sănătate?

Dinții strâmbi pot cauza probleme serioase de sănătate orală și generală. Dinții înghesuiți se curăță greu și cresc riscul de carii și boală parodontală, iar malocluzia solicită articulația temporo-mandibulară, provocând dureri de cap și migrene. În timp, pot să apară tulburări digestive din cauza masticației incorecte și chiar tulburări de vorbire la copii.

Dinții strâmbi se pot corecta cu Invisalign?

Invisalign este o metodă modernă de corectare a dinților strâmbi și a malocluziilor ușoare sau moderate. Tratamentul constă în aplicarea pe suprafața dinților a unor gutiere transparente, personalizate, care se schimbă periodic pentru a repoziționa treptat dinții. 

Se pot preveni anomaliile dentare?

Prevenția anomaliilor dentare este posibilă și poate începe încă din perioada prenatală, prin evitarea stresului, consultații genetice și evaluarea stării de sănătate. După naștere, prevenția unei anomalii dentare presupune educarea copilului cu privire la modalitățile de menținere a unei bune sănătăți orale, examinarea regulată a sănătății orale a acestuia prin vizite la medicul pedodont și prin aplicarea tratamentelor ortodontice, atunci când astfel de tratamente sunt necesare. În cazul anomaliilor dentare moștenite, acestea nu pot fi prevenite, însă pot beneficia de un tratament mai scurt, printr-o diagnosticarea precoce.