Parodontoza: Cauze și simptome, Opțiuni de tratament, Prevenție

Parodontoza (sau parodontita) este o boală parodontală cronică de natură bacteriană care afectează gingiile, osul alveolar și ligamentele de susținere ale dinților. Netratată, duce la retracția gingiilor, mobilitatea și pierderea dinților. La nivel global, parodontoza afectează peste 740 de milioane de oameni, fiind a șasea cea mai frecventă boală cronică. Studiile indică faptul că peste jumătate dintre adulți vor dezvolta boala parodontală după vârsta de 65 de ani, iar aproximativ 1 din 10 adulți va avea o formă gravă.

Ce este parodontoza?

Parodontoza este o afecțiune cronică inflamatorie a parodonțiului, adică a țesuturilor de suport ale dintelui (gingia, ligamentele parodontale și osul alveolar). Boala începe prin inflamația gingiilor și se poate extinde treptat la structurile profunde. În stadiile avansate, parodontoza provoacă retragerea gingiilor, mobilitatea și pierderea dinților, având un impact major asupra sănătății orale și generale.

Află toate informațiile explicate pe larg de dr. Alexandra Mircea în materialul video de mai jos:

Care sunt cauzele parodontozei?

Cauzele parodontozei includ igiena orală deficitară, care favorizează acumularea plăcii bacteriene și formarea tartrului, fumatul, predispoziția genetică, diverse afecțiuni sistemice, schimbările hormonale (sarcină, menopauză, menstruație), stresul cronic, dar și factori locali precum mușcătura incorectă, traumatismele ocluzale sau protezele dentare necorespunzătoare. De asemenea, anumite medicamente, deficitul de vitamine C și D, precum și o alimentație dezechilibrată pot crește semnificativ riscul de apariție și progresie a bolii.

Factorii care cresc riscul apariției parodontozei:

• Igiena orală necorespunzătoare: Lipsa periajului regulat și a folosirii aței dentare permite acumularea plăcii bacteriene, care se calcifică în tartru și irită gingiile. 

• Placa bacteriană și tartrul: Întrețin inflamația gingivală și favorizează distrugerea treptată a țesuturilor de susținere ale dinților.

• Fumatul: Reduce aportul de sânge la nivel gingival și încetinește vindecarea, ceea ce face ca inflamațiile să persiste mai mult.

• Predispoziția genetică: Persoanele cu istoric familial de parodontoză au un răspuns imun mai slab la bacteriile orale. Aproximativ 50% dintre cazuri au o componentă ereditară.

• Diabetul: Favorizează apariția problemelor gingivale, deoarece nivelul crescut al glicemiei afectează vasele de sânge, iar țesuturile nu mai primesc suficient oxigen și nutrienți. În plus, scade capacitatea organismului de a lupta împotriva bacteriilor aflate în mod normal în cavitatea bucală, ceea ce contribuie la dezvoltarea parodontozei. 

• Stresul cronic: Scade rezistența organismului și favorizează apariția infecțiilor cronice. 

• Mușcătura incorectă: Poate genera presiuni pe dinți, contribuind la resorbția osoasă și retracții gingivale. 

• Tratamente medicamentoase: Anumite medicamente (ex. anticonvulsivante, imunosupresoare) pot favoriza inflamația sau uscăciunea gurii. În acest mod, favorizează multiplicarea bacteriană și crește riscul de parodontoză.

• Osteoporoza: Pierderea densității osoase poate slăbi structurile care susțin dinții și accelera resorbția osoasă parodontală.

• Deficitul de vitamine (C și D): Vitamina C este fundamentală pentru sănătatea gingiilor, iar vitamina D pentru menținerea densității osoase. Lipsa lor favorizează inflamațiile și pierderea de suport osos.

• Schimbările hormonale: Femeile pot fi mai afectate de boala parodontală în perioadele în care se produc modificări hormonale, precum sarcina, menstruația sau menopauza. 

• Alte afecțiuni cronice: Leucemia, afecțiunile tubului digestiv, cât și afecțiunile vasculare constituie, de asemenea, un alt factor de risc major pentru boala parodontală. 

Care sunt stadiile parodontozei?

Parodontoza este o afecțiune care se manifestă în două stadii: gingivita sau inflamația reversibilă a gingiilor și parodontita, care evoluează de la stadiul superficial, asociat cu retracția gingivală, la cel avansat, un stadiu sever caracterizat prin distrugerea osului alveolar și a țesuturilor care susțin dinții.

Gingivita

Constituie forma inițială a parodontozei. Gingivita reprezintă un stadiu incipient care se manifestă printr-o severitate redusă a simptomelor. Afecțiunea se manifestă prin tumefacție (umflarea) și eritem gingival (înroșirea gingiilor). 

Gingivita nu presupune alterarea structurilor osoase de susținere a dintelui. Prognosticul este favorabil, condiția fiind reversibilă printr-o îngrijire corectă a danturii. În lipsa aplicării tratamentului corespunzător, gingivita evoluează însă spre stadiul final al bolii, parodontita.

Parodontita superficială

Parodontita superficială apare în lipsa tratamentului, la persoanele diagnosticate cu gingivită. Se manifestă prin formarea unui spațiu între gingie și dinte ca urmare a retracției gingivale. Bacteriile din cavitatea bucală migrează în aceste orificii, care poartă numele de pungi parodontale. 

Persoanele diagnosticate cu parodontită superficială prezintă sensibilitate dentară în timpul periajului dentar. De asemenea, sensibilitatea dentară se manifestă prin disconfort în timpul în timpul consumului băuturilor sau alimentelor reci sau fierbinți.

Parodontita profundă 

Parodontita profundă reprezintă ultimul stadiu al parodontozei, caracterizat prin intensificarea simptomatologiei specifice gingivitei și parodontitei superficiale. Este asociată cu creșterea în dimensiuni a pungilor parodontale și cu apariția infecției locale la nivelul acestora. 

Prognosticul pentru pacienții cu parodontită profundă este în general nefavorabil, tratamentul stomatologic specializat fiind obligatoriu pentru a preveni pierderea dinților. 

Semnele și simptomele parodontozei: cum se manifestă parodontoza?

Printre cele mai frecvente semne de boală parodontală se numără gingiile roșii, umflate și sensibile, care sângerează ușor la periaj, respirația urât mirositoare persistentă (halitoză), senzație de arsură la nivel gingival, retragerea gingiilor și formarea pungilor parodontale. Pe măsură ce boala avansează, apare mobilitatea dentară, iar în cazurile severe se ajunge la pierderea dinților. Simptomele parodontozei apar treptat și reflectă inflamația cronică a țesuturilor care susțin dinții. 

Cele mai frecvente manifestări sunt:

• Gingii inflamate și sensibile: Gingiile sănătoase sunt roz-pal, dar în parodontoză devin roșii și dureroase. O gingie neagră semnalează necroză tisulară sau infecție severă și este un indicator al unei forme avansate de parodontoză.

• Sângerări la periaj: Un simptom frecvent este sângerarea gingiilor în timpul periajului sau la folosirea aței dentare. În cazurile mai grave, sângerarea poate apărea și spontan.

• Formarea pungilor parodontale: Inflamația duce la desprinderea gingiei de pe dinte, creând spații adânci între gingie și rădăcină. Pungile parodontale acumulează bacterii și întrețin infecția.

• Mobilitatea dinților: Pe măsură ce ligamentele și osul de susținere se deteriorează, dinții încep să devină instabili. În stadii avansate, se pot mișca vizibil și pot cădea.

• Respirație urât mirositoare (halitoză): Multiplicarea bacteriilor și inflamația persistentă determină un miros neplăcut cronic al respirației, care nu dispare după curățarea obișnuită a dinților.

• Retracția gingiilor: Gingia se retrage și expune rădăcina dintelui, ceea ce face ca dinții să pară mai lungi. Retracția este ireversibilă fără intervenții specializate și poate duce la sensibilitate accentuată.

Diagnosticul parodontozei: cum este diagnosticată parodontoza?

Diagnosticul parodontozei se stabilește printr-un consult stomatologic specializat, în care medicul evaluează atât starea gingiilor, cât și structurile de susținere ale dinților. 

Etapele principale ale consultației includ:

• Examenul clinic al cavității orale: Se observă culoarea și consistența gingiilor, sângerarea spontană sau la atingere, prezența plăcii bacteriene și a tartrului, precum și mobilitatea dinților.

• Istoricul medical: Medicul analizează istoricul medical al pacientului, respectiv afecțiunile generale (diabet, boli cardiovasculare, osteoporoză), obiceiurile (fumat, alimentație, igienă orală) și factorii de risc personali sau ereditari.

• Sondajul parodontal: Se măsoară adâncimea pungilor gingivale cu un instrument special. Pungile normale au valori normale cuprinse între 1 și 3 mm, valorile de peste 4 mm fiind un indicator al bolii parodontale.  

• Radiografii dentare: Arată pierderea osoasă la nivelul zonelor afectate, oferind o imagine exactă a stadiului bolii.

• În cazurile complexe, pacientul poate fi direcționat către un medic parodontolog pentru investigații și tratament suplimentar.

Ce presupune tratamentul parodontozei?

Tratamentul pentru parodontoză variază de la proceduri simple de igienizare până la intervenții chirurgicale avansate, în funcție de severitatea bolii. Tratamentul este complex, se desfășoară etapizat și are ca scop principal oprirea evoluției bolii și păstrarea dinților pe termen lung. 

Printre tehnicile folosite frecvent în tratarea parodontozei se află:

- igienizarea profesională (detartraj);

- chiuretajul gingival;

- decontaminarea laser.

Tratamentul non-chirurgical al parodontozei (pentru stadii incipiente)

Tratamentul non-chirurgical implică proceduri de curățare și dezinfectare care reduc inflamația și previn evoluția bolii. Procedurile nechirurgicale se aplică în stadiile incipiente și moderate ale bolii și pot stabiliza evoluția bolii, dacă pacientul menține o igienă riguroasă.

Tipuri de tratamente non-chirurgicale:

• Detartraj profesional: Îndepărtează tartrul și placa bacteriană de pe suprafața dinților și din zona subgingivală, reducând inflamația.

• Chiuretaj subgingival (chiuretaj): Curăță mecanic placa și tartrul de pe rădăcinile dinților, în interiorul pungilor parodontale.

• Tratament parodontoza cu laser: Dezinfectează pungile parodontale, elimină bacteriile și stimulează regenerarea țesuturilor, fiind o alternativă minim invazivă la chiuretaj.

• Tratamentul medicamentos (antibiotice): Aplicate local sub formă de geluri sau sistemic în cazurile severe, pentru a controla infecțiile active.

• Igienizarea profesională periodică: Periajul profesional, dar și instruirea pacientului privind tehnicile corecte de periaj, folosirea aței dentare sau a dușului bucal sunt esențiale pentru o dantură cât mai sănătoasă. 

Tratamentul chirurgical pentru parodontoză

Tratamentul chirurgical al parodontozei include intervenții precum operația cu lambou, adiția osoasă sau grefele de țesut moale. Tratamentul chirurgical este indicat în parodontoza avansată, atunci când detartrajul, chiuretajul sau terapia cu laser nu mai sunt suficiente. Obiectivul principal este curățarea profundă a zonelor afectate, reducerea pungilor parodontale și refacerea țesuturilor de susținere pentru a salva dinții existenți.

Tipuri de tratamente chirurgicale

• Operația parodontală cu lambou: Gingia este ridicată pentru a permite curățarea rădăcinii dintelui și a osului alveolar, apoi repoziționată. Intervenția reduce adâncimea pungilor parodontale.

• Grefele gingivale: Țesut prelevat din cerul gurii sau din alte zone este aplicat peste rădăcinile expuse, pentru a corecta retracția gingivală și a proteja dintele.

• Grefele osoase: Fragmente de os propriu sau sintetic sunt adăugate în zonele unde s-a produs resorbția osoasă, restabilind stabilitatea dintelui.

• Regenerarea tisulară ghidată: Membrane speciale se plasează între gingie și os pentru a stimula formarea de os și ligamente noi.

• Injecții cu plasmă în gingii (PRP): Plasma pacientului, bogată în factori de creștere, este injectată local pentru a accelera vindecarea și a stimula regenerarea. 

Cum poate fi prevenită parodontoza?

Parodontoza nu se vindecă definitiv, dar poate fi stopată și controlată prin prevenție și vizite regulate la medicul stomatolog. Chiar și pacienții fără simptome trebuie să meargă periodic la control pentru depistarea timpurie a bolii parodontale.

Măsuri de prevenție a parodontozei:

• Controalele periodice: Controalele stomatologice efectuate la fiecare 6 luni permit depistarea timpurie a afecțiunilor parodontale și prevenirea recidivelor, inclusiv la persoanele fără simptome.

• Detartrajul și igienizarea profesională: Deoarece tartrul nu poate fi îndepărtat prin periaj obișnuit acasă, se impune efectuarea la intervale regulate de timp a unui detartraj și a unei igienizări profesionale.

• Periajul dentar corect și regulat: Realizat de două ori pe zi, cu periuțe cu peri moi (manuale sau electrice), periajul contribuie la reducerea plăcii bacteriene.

• Ața dentară și dușul bucal: Curățarea spațiilor interdentare cu ață dentară sau duș bucal elimină placa bacteriană din zonele inaccesibile periuței.

• Renunțarea la fumat și limitarea consumului de alcool: Reduc inflamația gingivală și încetinesc pierderea osoasă.

• Alimentație echilibrată: O alimentație echilibrată, bogată în vitamina C și vitamina D, sprijină sănătatea gingiilor și a țesutului osos.

• Gestionarea corectă a bolilor cronice: Scade riscul de apariție și progresie a parodontozei.

Complicații ale parodontozei

Netratată, parodontoza poate duce la o serie de complicații grave, care afectează nu doar sănătatea orală, ci și sănătatea generală. Principalele complicații includ:

• Retracția gingivală: Presupune expunerea rădăcinilor dentare, cu afectarea aspectului general al danturii și creșterea sensibilității gingivale. 

• Formarea pungilor parodontale: Spații adânci între dinte și gingie unde se acumulează bacterii și puroi.

• Mobilitatea și pierderea dinților: Distrugerea ligamentelor parodontale și a osului alveolar duce la instabilitatea danturii.

• Abcese dentare: Infecții acute cu acumulare de puroi la nivel gingival sau osos.

• Resorbție osoasă: Pierderea progresivă a suportului osos maxilar.

• Dificultăți de masticație și vorbire: Cauzate de pierderea dinților și mobilitatea acestora.

De asemenea, bacteriile și inflamația cronică pot favoriza:

• apariția sau agravarea bolilor cardiovasculare (ateroscleroză, infarct, accident vascular cerebral);

• agravarea diabetului;

• apariția de complicații în sarcină (naștere prematură, greutate mică a fătului);

• creșterea riscului de infecții sistemice (endocardită, sepsis).

Întrebări frecvente privind parodontoza

Care este incidența parodontozei la adulți? 

Unul din doi adulți are o formă de boală parodontală, de la gingivită până la parodontită avansată. Prevalența bolii parodontale crește odată cu înaintarea în vârstă, potrivit rapoartelor oficiale ale CDC. Potrivit acestora, 42,2 % dintre adulții cu vârsta de 30 de ani și peste au parodontită (inclusiv forme ușoare, moderate și severe). Pentru adulții cu vârsta de peste 65 ani, incidența urcă la aproape 60%, dintre care 53% dezvoltă forme moderate.

Care sunt cauzele parodontozei avansate?

Parodontoza avansată apare în principal din cauza bacteriilor care se acumulează sub formă de placă și tartru pe dinți, în lipsa tratamentului și a igienizărilor dentare.

Ce înseamnă tratamentul naturist pentru parodontoza și cât este de eficient?

Tratamentul naturist pentru parodontoza include remedii tradiționale sau plante cu rol antiinflamator și antiseptic, precum ceaiul de mușețel, apa de gură cu sare, aloe vera, tincturi sau miere. Metodele tradiționale de tratament parodontoză pot ameliora temporar inflamația gingivală și pot calma durerea, dar nu elimină cauza bolii și nu opresc evoluția parodontozei.

Ce se întâmplă dacă parodontoza nu este tratată?

Dacă nu este tratată, infecția va progresa, lipsa tratamentului fiind aproape întotdeauna asociată cu apariția complicațiilor și cu pierderea danturii. Consecințe pentru sănătatea orală:

• formarea abceselor dentare: acumularea de puroi cauzată de infecții parodontale netratate;

• leziunea ligamentelor: distrugerea ligamentelor parodontale care fixează dintele în os;

• degradarea structurii osului alveolar: resorbția osoasă progresivă slăbește suportul dentar;

• retracție gingivală: are ca și consecință coborârea liniei gingivale și expunerea rădăcinii dintelui;

• creșterea mobilității dinților: apare instabilitatea progresivă a dinților, cu risc de pierdere a dintelui sau dinților.

În cazul apariției infecției gingiei, tratamentul este necesar încă din primele stadii. Dacă este amânat, infecția se poate răspândi în tot organismul. Astfel, pot apărea complicații la nivel cardiac sau chiar sepsisul. 

Cât durează tratamentul pentru parodontoza și ce șanse de reușită are?

În general, tratamentul pentru parodontoză durează de la câteva săptămâni la câteva luni, cu șanse mari de stabilizare dacă pacientul respectă recomandările medicului stomatolog. Durata tratamentului depinde de stadiul bolii și metoda folosită. 

Poate fi oprită evoluția parodontozei prin tratament?

Evoluția parodontozei poate fi oprită sau încetinită prin tratament, dar nu poate fi inversată complet – țesuturile și osul pierdute nu se regenerează natural. Prin tratament, se elimină placa bacteriană și tartrul (detartraj, chiuretaj subgingival), se reduce inflamația și adâncimea pungilor parodontale, se stabilizează dinții rămași și se previne pierderea altora, iar în unele cazuri se poate obține o recuperare parțială a structurilor de susținere.

Ce este terapia cu plasmă bogată în trombocite în contextul parodontozei?

Terapia cu plasmă bogată în trombocite (PRP) este o metodă biologică de stimulare a regenerării, realizată din sângele propriu al pacientului. Prin centrifugare se obține plasmă concentrată în trombocite și factori de creștere. 

Plasma obținută este aplicată local, în timpul tratamentelor parodontale (ex. chiuretaj subgingival, chirurgie parodontală, grefe osoase). Injecțiile cu plasmă nu vindecă parodontoza în sine, dar sunt un adjuvant valoros care îmbunătățesc rezultatele tratamentului parodontal clasic sau chirurgical.

Care sunt simptomele parodontozei ce pot fi observate acasă?

Printre semnele vizibile ale parodontozei, care pot fi observate fără a fi necesar control stomatologic, se numără:

• sângerări ale gingiilor la periaj sau la folosirea aței dentare;

• halitoză (respirație urât mirositoare) persistentă;

• gingii roșii, inflamate sau retrase, care pot face dinții să pară mai lungi;

• sensibilitatea dentară la rece, cald sau dulce;

• mobilitatea dinților;

• spații noi între dinți sau modificări ale mușcăturii.

Se poate face implant dentar dacă ai parodontoza?

Implanturile dentare pot fi o soluție pentru pacienții cu parodontoză severă, însă utilizarea lor se recomandă doar după ce parodontoza este tratată și stabilizată. În stadiile avansate ale bolii, țesutul osos și gingival sunt afectate, ceea ce compromite stabilitatea implantului. 

În multe cazuri, medicul recomandă mai întâi proceduri de regenerare osoasă sau grefe gingivale, urmate de implanturi doar atunci când mediul oral este sănătos. Dacă boala nu este controlată, există un risc crescut ca implanturile să eșueze, la fel ca dinții naturali pierduți.