Halena sau mirosul neplăcut al respirației este rezultatul compușilor volatili de sulf, produși de bacteriile anaerobe gram-negative care descompun proteinele în gură, existente în cavitatea bucală. În mod normal, dacă sunt produse în cantități optime, bacteriile în cauză nu determină nicio problemă. Producția excesivă a bacteriilor anaerobe gram-negative, stimulată de igiena orală deficitară, acumularea de placă dentară sau tartru, precum și de anumite alimente și băuturi, duce însă la apariția halenei.
Ce este halena/halitoza?
Halena sau helitoza reprezintă o consecință comună a neglijării igienei orale, caracterizată prin prezența unui miros neplăcut al respirației. Halena poate fi tranzitorie sau persistentă și poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții unei persoane, deoarece afectează interacțiunile sociale și stima de sine.
Cauzele respirației urât mirositoare
Cauzele halenei sunt multiple și variate. Majoritatea cazurilor sunt atribuite problemelor din cavitatea bucală. Există, de asemenea, anumite condiții sistemice, cum ar fi afecțiunile gastrointestinale, respiratorii sau metabolice, care pot determina o respirație urât mirositoare. Cu toate acestea, principalele cauze ale halitozei includ:
- igiena orală deficitară;
- cariile dentare;
- boala parodontală;
- infecțiile gingivale.
Alte cauze ale halenei urât mirositoare includ xerostomia (gura uscată), care reduce capacitatea cavității bucale de a elimina bacteriile și resturile alimentare sau consumul anumitor alimente și băuturi (cum ar fi ceapa, usturoiul și alcoolul) care conțin substanțe volatile ce sunt absorbite în sânge și expirate prin plămâni. De asemenea, fumatul și produsele din tutun contribuie la apariția halenei, prin uscarea gurii și prin adăugarea de substanțe malodorante în cavitatea bucală.
Simptome halenă/halitoză
În majoritatea cazurilor, deoarece halena apare pe fondul neglijării igienei orale sau a unei condiții orale preexistente, mirosul neplăcut al respirației se însoțește de alte simptome comune afecțiunilor orale. Simptomele pot include:
- gust neplăcut sau amar în gură;
- xerostomia (scăderea fluxului salivar);
- depuneri de bacterii și celule moarte pe limbă;
- disconfort oral (pot să apară, printre altele, iritația gingiilor sau durerea dentară).
Tipuri de halitoză/halenă
Halitoza intraorală
Halitoza intraorală, cauzată de acumularea excesivă de bacterii anaerobe gram-negative care descompun proteinele din resturile alimentare, celulele moarte și salivă, este cea mai comună formă de halenă, cu originea în cavitatea bucală.
Halitoza extraorală
Halitoza extraorală provine din afara cavității bucale și este legată de diverse afecțiuni sistemice. Cauzele comune includ afecțiuni respiratorii (sinuzită cronică, amigdalită, infecții pulmonare), afecțiuni gastrointestinale (reflux gastroesofagian), și afecțiuni metabolice (diabet necontrolat, insuficiență renală sau hepatică).
Halitoza psihogenă
Halitoza psihogenă (sau halitofobia) este o afecțiune care determină un individ să creadă că are o respirație urât mirositoare, deși nu există nicio dovadă obiectivă a acestui fapt. Halitoza psihogenă poate fi legată de tulburări psihologice sau psihiatrice, cum ar fi anxietatea sau tulburările obsesiv-compulsive. Persoanele afectate pot continua să perceapă mirosul neplăcut chiar și după ce au fost asigurate de un medic stomatolog că nu există o problemă reală.
Halitoza temporară
Halitoza temporară apare ocazional și este, de obicei, de scurtă durată, fiind cauzată de consumul anumitor alimente și băuturi, cum ar fi ceapa, usturoiul sau cafeaua, sau de factori precum fumatul. Halitoza temporară poate să apară și în timpul deshidratării sau după perioade lungi de post.
Halena alcoolică
Halena alcoolică este un tip specific de halitoză care apare în urma consumului de alcool. Alcoolul este metabolizat în ficat, dar o parte din el este eliminată prin respirație, producând un miros caracteristic. Pe lângă mirosul direct al alcoolului, consumul excesiv de alcool poate contribui la halitoză prin uscarea cavității bucale, care facilitează acumularea bacteriană și producerea de compuși volatili de sulf.
Diagnosticul halenei
În majoritatea cazurilor, halena poate fi diagnosticată de către medicul stomatolog printr-o evaluare clinică a cavității bucale, însoțită de teste specifice de măsurare a nivelului de compuși volatili de sulf din respirație. Dacă halena nu pare să aibă o origine intraorală evidentă, medicul poate investiga alte posibile cauze sistemice sau extraorale.
Pentru cazurile în care halena este asociată cu afecțiuni sistemice, cum ar fi diabetul necontrolat sau insuficiența renală, medicul stomatolog va sugera vizitarea unui alt specialist, pentru a controla corespunzător aceste condiții. De asemenea, dacă se suspectează halitoza psihogenă, un medic psiholog sau psihiatru trebuie consultat pentru evaluare și tratament corespunzător.
Cum scapi de halenă/halitoză? - Tratament
Tratamentul halenei depinde de cauza specifică a respirației urât mirositoare. Abordarea generală presupune îmbunătățirea igienei orale, utilizarea produselor specializate, efectuarea unor modificări dietetice și tratarea oricăror afecțiuni medicale specifice asociate cu respirația urât mirositoare. Apa de gură antibacteriană fără alcool poate fi utilizată pentru a reduce populația de bacterii din cavitatea bucală și pentru a împrospăta respirația.
Alte remedii halenă:
- mestecatul gumei fără zahăr sau utilizarea bomboanelor fără zahăr (poate ajuta la creșterea fluxului salivar, fiind o modalitate ușoară de stimulare a secreției salivare);
- ceaiuri pentru respirație urât mirositoare (ceaiurile de mentă, mușețel, scorțișoară și pătrunjel pot contribui la împrospătarea respirației);
- probiotice respirație urât mirositoare (produsele probiotice, precum iaurtul cu culturi active, pot ajuta la reducerea populațiilor de bacterii patogene care contribuie la respirația urât mirositoare);
- pastele de dinți cu triclosan, clorhexidină sau fluor (pasta de dinți pentru respirație urât mirositoare poate fi utilă, cu condiția respectării regulilor generale de periaj oral).
Halena - Tratament medicamentos
În anumite cazuri, halena poate să dispară după tratamentul, cu ajutorul medicamentelor, al condițiilor orale sau sistemice preexistente. De exemplu, în cazul infecțiilor orale, cum ar fi gingivitele sau parodontita, tratamentul presupune administrarea de antibiotice, pentru tratarea infecției. În caz de xerostomie, pot fi prescrise medicamente care stimulează secreția salivară, cum ar fi pilocarpina sau cevimelina. Dacă halena este cauzată de o afecțiune sistemică, tratamentul va viza gestionarea condiției în cauză, în general prin administrarea anumitor medicamente.
Halitoza se vindecă cu tratament naturist?
Tratamentul naturist poate fi eficient în gestionarea halitozei care nu se asociază cu condiții sistemice, cu condiția îmbunătățirii igienei orale și a tratării, dacă este cazul, a condițiilor orale. Remediile naturiste includ:
- utilizarea uleiurilor esențiale, cum ar fi uleiul de mentă sau uleiul de arbore de ceai, care au proprietăți antibacteriene și pot fi utilizate în apa de gură;
- consumul de alimente care pot ajuta la curățarea dinților și la stimularea salivei, cum ar fi morcovii sau merele.
La ce complicații poate duce respirația urât mirositoare?
Respirația urât mirositoare poate avea un impact negativ asupra vieții sociale și emoționale a unei persoane. Pe lângă faptul că poate crește riscul de anxietate, halena persistentă poate indica prezența unor afecțiuni medicale mai grave, cum ar fi infecțiile cronice, bolile parodontale sau afecțiunile sistemice, care necesită tratament. Ignorarea halitozei poate permite acestor condiții să progreseze și să ducă la complicații grave, inclusiv la pierderea dinților sau la infecții sistemice.
Prevenția respirației urât mirositoare
Halena urât mirositoare poate fi, de cele mai multe ori, ușor de prevenit. Persoanele cu o igienă orală adecvată, fără condiții de sănătate asociate, nu se confruntă în mod normal cu halitoza. În consecință, prevenția respirației urât mirositoare presupune:
- periajul cu regularitate al dinților;
- utilizarea zilnică a aței dentare;
- curățarea, în timpul periajului dentar, a tuturor zonelor din cavitatea bucală, inclusiv a limbii;
- utilizarea apei de gură antibacteriane.
De asemenea, tot în scop preventiv, se recomandă evitarea alimentelor și băuturilor care cauzează halitoză, evitarea alcoolului și a fumatului, dar și menținerea unei bune hidratări. În plus, este necesară efectuarea cu regularitate a igienizărilor profesionale a dinților și a detartrajelor dentare, pentru eliminarea tuturor depunerilor de placă bacteriană și tartru, care pot emana mirosuri neplăcute.
Respirație urât mirositoare/halena (halitoza) la copii & bebeluși
Respirația urât mirositoare nu este doar o problemă a adulților, ci poate afecta și copiii, dar și bebelușii. Deși cauzele halitozei la copii pot să difere ușor față de cele la adulți, în general, o respirație urât mirositoare la copii se asociază cu probleme de sănătate orală (carii, depuneri excesive de tartru sau infecții orale).
Comments