Ce este stomatita? Totul despre cauzele, simptomele și tratamentul stomatitei

Stomatita este o afecțiune inflamatorie a cavității bucale, caracterizată prin apariția unor leziuni sau a unor ulcerații pe suprafața mucoasei orale. Stomatita apare atât la adulți, cât și la copii și bebeluși. În forme severe, condiția provoacă dureri intense, dificultăți la masticație și vorbire, dar și febră. Conform studiilor clinice, stomatita are o incidență mai mare la copii și adolescenți, în special forma aftoasă. La adulți, stomatita poate fi legată de deficiențe nutriționale, stres sau boli cronice.

Ce este stomatita?

Stomatita este un termen medical care desemnează orice inflamație sau ulcerație la nivelul mucoasei cavității bucale. Afecțiunea poate să apară izolat sau ca manifestare a unor boli generale (autoimune, hematologice, infecțioase).

Stomatita nu trebuie confundată cu alte afecțiuni orale precum gingivita sau parodontita, deoarece inflamația afectează în special mucoasa bucală (limbă, cerul gurii, obraji, buze), nu țesuturile de susținere ale dinților.

Tipuri de stomatită

Stomatita nu este o singură boală, ci un termen general care include mai multe forme de inflamație bucală. Fiecare tip are cauze, simptome și tratament diferite.

Stomatita aftoasă (aftele bucale)

Stomatita aftoasă este cea mai frecventă formă și se manifestă prin ulcerații dureroase, rotunde sau ovale, cu margini roșii și centru albicios. Este recurentă și poate dura între 7–14 zile.

Stomatita herpetică

Stomatita herpetică este cauzată de virusul herpes simplex tip 1 (HSV-1) și este extrem de contagioasă. Apare frecvent la copii și se manifestă prin vezicule dureroase care se sparg și formează ulcerații. Debutează cu febră, iritabilitate și creșterea în dimensiune a ganglionilor. Veziculele se grupează și lasă leziuni dureroase pe buze, limbă, gingii și cerul gurii. Poate recidiva sub formă de herpes labial la adulți.

Stomatita candidozică (micotică)

Determinată de ciuperca Candida albicans, apare mai ales la persoane cu imunitate scăzută, la purtătorii de proteze sau după tratamente cu antibiotice. Se manifestă prin depozite albicioase pe mucoasă, care lasă suprafețe roșii și dureroase după îndepărtare. Poate deveni cronică la pacienții imunodeprimați.

Stomatita angulară

Cunoscută drept „cheilită angulară”, stomatita angulară este o inflamație localizată la unghiurile buzelor, cauzată de infecții fungice (Candida) sau bacteriene (Staphylococcus aureus). Stomatita angulară produce fisuri dureroase, sângerânde și uneori infectate. 

Stomatita traumatică

Stomatita traumatică apare prin leziuni mecanice sau termice, în general la persoanele cu proteze dentare, bruxism sau aparate ortodontice. Obiceiuri precum roaderea unghiilor sau fumatul cresc, de asemenea, riscul de stomatită traumatică. Leziunile sunt de obicei localizate și se vindecă dacă factorul agresiv este îndepărtat.

Stomatita alergică (de contact)

Formă specifică ce apare ca reacție la substanțe chimice sau alergeni, precum:

- pastă de dinți sau apă de gură cu lauril sulfat;

- medicamente (antiinflamatoare, antibiotice, chimioterapice);

- alimente (citrice, ciocolată, cafea, condimente).

Cauze și factori de risc pentru stomatită

Stomatita poate avea multiple cauze: infecții virale, bacteriene sau fungice, traumatisme mecanice, carențe nutriționale sau boli sistemice. Nu există o singură cauză universală, ci mai multe mecanisme care pot declanșa inflamația. 

Cauzele stomatitei aftoase

Stomatita aftoasă (aftele bucale) este cea mai frecventă formă de stomatită, întâlnită cu precădere la persoanele tinere și copii. Stomatita aftoasă nu poate fi transmisă de la o persoană la alta prin contact direct sau prin intermediul obiectelor. Cauzele exacte ale stomatitei aftoase nu sunt pe deplin înțelese, dar se crede că există mai mulți factori implicați, cum ar fi:

• Traumatisme mecanice: Mușcături accidentale, periaj dentar agresiv sau aparate ortodontice pot irita mucoasa și provoca afte.

• Deficiențe nutriționale: Lipsa de vitamina B12, acid folic, fier sau zinc crește riscul de ulcerații recurente.

• Stres și oboseală: Tulburările de somn și stresul cronic scad imunitatea și favorizează apariția stomatitei aftoase.

• Tulburări imunitare: Hiperactivitatea sistemului imun atacă mucoasa orală și declanșează inflamația.

• Alergii alimentare: Unele alimente (citrice, ciocolată, nuci, gluten) pot declanșa episoade de afte.

Cauzele stomatitei herpetice

Stomatita herpetică este cauzată de virusul herpes simplex tip 1 (HSV-1). Este o formă contagioasă, transmisă prin salivă, sărut sau obiecte contaminate. Factorii declanșatori includ:

• Scăderea imunității: Infecțiile respiratorii, stresul sau oboseala accentuează riscul de reactivare a virusului.

• Expunerea la soare: Radiațiile UV pot reactiva virusul latent și provoca vezicule herpetice.

• Traumatisme orale: Microleziunile orale favorizează apariția leziunilor herpetice.

Cauzele stomatitei candidozice (micotice)

Stomatita candidozică este determinată de înmulțirea excesivă a ciupercii Candida albicans, prezentă normal în gură, dar care devine patogenă atunci când imunitatea scade. Factorii favorizanți sunt:

• Terapia antibiotică îndelungată: Distruge flora bacteriană normală și permite dezvoltarea candidei.

• Diabetul zaharat: Nivelurile crescute de zahăr din salivă stimulează creșterea fungilor.

• Proteză dentară: Igiena precară și purtarea permanentă a protezei dentare favorizează stomatita protetică.

• Tratament corticoid inhalator: La pacienții astmatici, favorizează candidoza orală.

• Imunodepresie: Pacienții cu HIV, cancer sau în tratamente oncologice sunt predispuși.

Simptome stomatită: cum se manifestă stomatita?

Stomatita determină inflamație, durere și apariția de leziuni la nivelul mucoasei bucale. În funcție de tip, simptomele diferă ca intensitate, localizare și durată. Indiferent de cauză, majoritatea pacienților cu stomatită prezintă:

• Durere și senzație de arsură: Intensitatea variază de la disconfort ușor la durere severă care împiedică alimentația.

• Roșeață și inflamație: Mucoasa bucală este congestionată și sensibilă la atingere.

• Ulcer sau veziculă: Leziuni rotunde, albicioase sau roșiatice, uneori acoperite de depozite.

• Dificultăți la masticație și vorbire: Durerea se accentuează la contactul cu alimente acide, picante sau tari.

• Halitoză (respirație urât mirositoare): Mai frecventă în stomatita infecțioasă sau micotică.

• Febră și stare generală alterată: Mai ales la copii cu stomatită herpetică sau virală.

Cum este diagnosticata stomatita?

Diagnosticul stomatitei se realizează în principal pe baza examinării clinice a cavității bucale. În general, pentru confirmarea diagnosticului și pentru identificarea agenților infecțioși specifici (dacă există suspiciunea unei stomatite herpetice), medicul stomatolog sau ORL-ist poate recomanda prelevarea unor probe din leziuni sau efectuarea unui exudat bucal. 

În unele situații, stomatita poate fi asociată cu afecțiuni sistemice sau deficiențe nutriționale. Prin urmare, medicul poate recomanda, de asemenea, efectuarea unor teste de sânge sau a altor investigații suplimentare, pentru a evalua starea generală de sănătate.

Posibile complicații ale stomatitei

În majoritatea cazurilor, stomatita este o afecțiune temporară, astfel că se remite de la sine în decurs de câteva săptămâni. Cu toate acestea, în anumite situații, stomatita poate duce la complicații. Câteva dintre posibilele complicații asociate stomatitei:

• Infecții secundare: Ulcerele bucale pot fi colonizate de bacterii, ceea ce întârzie vindecarea și provoacă inflamație suplimentară.

• Dificultăți de consumul de alimente: Durerea determină evitarea alimentelor solide și acide, ceea ce poate duce la scădere în greutate sau deficiențe nutriționale.

• Dificultăți la vorbire: Leziunile dureroase pe limbă și buze afectează pronunția și comunicarea.

• Halitoză cronică: Respirația urât mirositoare este frecventă în stomatita micotică și herpetică netratată.

Stomatita la copii

Stomatita la copii reprezintă o inflamație a mucoasei bucale, caracterizată prin apariția de durere, ulcere, vezicule sau plăci albicioase. Afecțiunea poate fi declanșată de virusuri, în special virusul Herpes simplex, dar și de bacterii, alergii alimentare sau medicamentoase, traumatisme mecanice ori deficiențe nutriționale.

Optiuni de tratament pentru stomatita

Tratamentul stomatitei poate implica o abordare multidisciplinară, care să vizeze ameliorarea simptomelor, accelerarea vindecării și prevenirea recurenței. Identificarea tipului specific de stomatită este esențială pentru a putea obține un tratament adecvat și eficient, deoarece fiecare formă a afecțiunii necesită o abordare diferită.

Tratament stomatită

Tratamentul stomatitei depinde de tipul bolii, severitatea simptomelor și vârsta pacientului. În general, obiectivele sunt: calmarea durerii, reducerea inflamației, vindecarea leziunilor și prevenirea recidivelor.

Tratamentul stomatitei aftoase 

Analgezice și antiinflamatoare locale: Geluri, spray-uri sau soluții pentru calmarea durerii și reducerea inflamației.

Apa de gură cu clorhexidină: Previne suprainfectarea și favorizează vindecarea mai rapidă.

Suplimente alimentare: Pot fi administrate vitamina B12, fier, acid folic și zinc, în caz de carențe nutriționale.

Corticosteroizi locali: În cazurile severe, pentru reducerea inflamației și vindecare rapidă se folosesc corticosteroizi.

Tratamentul stomatitei herpetice

Antivirale orale sau locale: Se preferă aciclovir, valaciclovir sau famciclovir, administrate la debutul simptomelor, pentru eficiență maximă.

Analgezice și antipiretice: Folosite pentru controlul durerii și febrei.

Igienă orală strictă: Pentru a preveni răspândirea infecției.

Hidratare și repaus: Foarte importante la copii și bebeluși.

Stomatita herpetică la copii poate necesita spitalizare, dacă apare deshidratare sau febră mare persistentă.

Tratamentul stomatitei candidozice (micotice)

Antifungice locale: Se folosesc nistatină sau miconazol sub formă de gel sau suspensie.

Antifungice sistemice: Fluconazol sau itraconazol, în cazurile severe sau recidivante.

Corectarea factorilor de risc: Igienă a protezelor, controlul diabetului, reducerea consumului de antibiotice inutile.

Tratamentul stomatitei angulare

Antifungice și antibiotice locale: Pentru combaterea infecțiilor cu Candida sau Staphylococcus aureus.

Unguent cu vitamina B și fier: Pentru corectarea carențelor nutriționale.

Ajustarea protezelor dentare: Pentru a elimina factorii mecanici.

Tratamentul stomatitei alergice / de contact

Eliminarea alergenului: Nu se vor mai folosi pasta de dinți, medicamentele sau alimentele care declanșează reacția.

Antihistaminice orale: Reduc inflamația și simptomele alergice.

Corticosteroizi topici: Se administrează în forme severe, pentru reducerea reacției inflamatorii.

Remedii naturiste pentru stomatită

În plus față de tratamentele cunoscute, există anumite remedii naturiste care pot fi eficiente în ameliorarea simptomelor stomatitei și în reducerea recurenței afecțiunii. În general, însă, metodele naturiste nu funcționează la fiecare persoană, iar înainte de încercarea lor este important să se consulte medicul stomatolog.

Prevenție stomatită: cum poate fi prevenită stomatita?

Prevenția stomatitei are ca scop reducerea riscului de apariție și prevenirea recidivelor frecvente. Deși nu poate fi evitată în totalitate, adoptarea unui stil de viață sănătos și a unor măsuri de igienă corectă scade semnificativ frecvența episoadelor. Se recomandă:

- renunțarea la fumat și alcool;

- evitarea stresului și oboselii;

- protejarea împotriva infecțiilor virale;

- evitarea alimentelor iritante;

- consumul de alimente bogate în vitamine și minerale;

- hidratare suficientă;

- periajul dentar corect efectuat;

- igienizarea protezelor dentare (acolo unde este cazul).

Alimente de evitat când suferi de stomatită

În cazul stomatitei aftoase sau a oricărei afecțiuni orale dureroase, este recomandat să se evite alimentele și băuturile care pot irita mucoasa gurii sau care pot agrava simptomele. Câteva exemple de alimente contraindicate în stomatită includ:

- alimentele picante sau condimentate, cum ar fi ardeiul iute, sosurile picante sau mâncărurile condimentate puternic;

- fructele acide, cum ar fi citricele (lamai, portocale, grapefruit) sau fructele cu conținut ridicat de acid, cum ar fi ananasul;

- alimente crocante sau tari, cum ar fi chipsurile, covrigeii, biscuiții tari sau nucile;

- băuturi carbogazoase și acidulate;

- alimente și băuturi care conțin alcool.

Întrebări frecvente despre stomatită

Este stomatita contagioasă?

Nu toate formele de stomatită sunt contagioase. Stomatita herpetică și alte forme virale se transmit prin salivă, obiecte contaminate sau contact direct. În schimb, stomatita aftoasă nu este contagioasă și apare din cauze interne (stres, deficiențe, imunitate).

Cât durează stomatita?

Durata depinde de tipul de stomatită. Stomatita aftoasă minoră se vindecă în 7–14 zile, fără cicatrici. Stomatita herpetică durează între 10–14 zile, în timp ce formele severe sau recurente pot persista mai mult și necesită tratament medical.

Care este diferența dintre stomatită și afte?

Stomatita este termenul medical general pentru inflamația mucoasei bucale. Aftele sunt ulcere mici, rotunde, dureroase, care apar în stomatita aftoasă. Practic, aftele sunt un tip de leziuni apărute în cadrul stomatitei.

Cum scap de afte acasă?

Majoritatea aftelor bucale dispar de la sine în decurs de câteva zile, fără a necesita tratament. În cazul în care aftele bucale nu dispar sau dacă aftele apar cu regularitate, este necesară vizitarea medicului stomatolog. 

Cum scap de herpes?

Deși nu există un tratament pentru înlăturarea din organism a virusului herpetic, evoluția herpesului oral poate fi încetinită prin administrarea de unguente sau creme antivirale pe bază de aciclovir sau docosanol. Îngrijirea adecvată a leziunilor herpetice și evitarea factorilor declanșatori (precum stresul, expunerea la soare, oboseala sau infecțiile) sunt importante, de asemenea, pentru a accelera vindecarea și a preveni complicațiile.