Adiția de os dentar - Ce este? Indicații, Riscuri & Preț

Adiția de os este un procedeu medical comun, efectuat sub anestezie locală sau generală, cu scopul refacerii cantității de os maxilar pierdut. Intervenția face parte din domeniul chirurgiei orale și implantologiei și presupune utilizarea de grefe osoase ori materiale biomimetice care stimulează osteogeneza, osteoinducția și osteoconducția, procesele biologice fundamentale prin care osul se regenerează și se integrează. Adiția de os poate fi necesară înainte de plasarea implanturilor dentare, cât și în tratamentul bolilor parodontale.

Ce este adiția de os dentar?

Adiția de os dentar sau augmentarea osoasă reprezintă o procedură stomatologică de regenerare sau reparare a osului maxilar pierdut în urma unor afecțiuni sau a unui traumatism oral. Procedura de augmentare osoasă presupune inserarea în zona în care se dorește suplinirea pierderii osoase a unui material de adiție, care este în general un material sintetic sau un țesut osos autograf (țesut prelevat din alte părți ale corpului pacientului).

Când este necesară adiția de os?

Augmentarea osoasă este efectuată pentru mărirea volumului osos maxilar, în general la pacienții cu insuficientă cantitate de os dentar, înaintea unor intervenții de implantologie. Situații clinice frecvente în care se recomandă adiția de os:

• Pregătirea pentru implanturi dentare: Dacă osul este insuficient ca grosime sau înălțime, implantul nu poate fi inserat în siguranță, iar riscul de eșec crește semnificativ.

• După extracții dentare: Imediat după pierderea unui dinte, alveola osoasă începe să se resoarbă, iar adiția osoasă previne colapsul acesteia și permite menținerea anatomiei naturale.

• Atrofie osoasă avansată: Pacienții care și-au pierdut dinții de mult timp prezintă o resorbție extinsă a maxilarului sau mandibulei, necesitând adiție pentru a susține viitoarele lucrări protetice.

• Procedura de sinus lift (augmentare sinusală): Atunci când sinusul maxilar coboară după extracția molarilor sau premolarilor superiori, spațiul disponibil pentru implant devine insuficient și este necesară completarea cu os.

• În anumite cazuri, adiția de os poate fi recomandată și ca măsură profilactică, chiar dacă implantul nu se realizează imediat, pentru a conserva integritatea osului și a preveni modificările estetice și funcționale pe termen lung.

Cauze pentru pierderi osoase

Pierderea osoasă alveolară sau atrofia osoasă reprezintă procesul prin care osul maxilar sau mandibular își reduce treptat volumul și densitatea. Există numeroase patologii dentare care pot determina pierderea unei cantități importante de os maxilar și care pot face necesară o adiție de os dentar. Cauzele pierderii osoase dentare includ:

• Extracția dentară: După pierderea unui dinte, osul alveolar nu mai primește stimulii mecanici necesari și începe să se resoarbă, proces prin care se poate pierde până la 25% din volum în primul an.

• Boala parodontală (parodontoza): Inflamația cronică a țesuturilor de susținere dentară determină distrugerea ligamentelor parodontale și resorbția progresivă a osului alveolar.

• Traumatismele maxilo-faciale: Accidentele, căderile sau loviturile puternice pot produce fracturi sau pierderi dentare, ceea ce declanșează resorbția osoasă accelerată.

• Infecțiile dentare cronice: Abcesele sau infecțiile netratate pot distruge osul alveolar localizat în jurul dintelui afectat.

Unele boli sistemice, precum osteoporoza, artrita reumatoidă sau diabetul, cât și factori precum fumatul sau consumul de alcool, pot crește predispoziția unei persoane de a suferi pierderi osoase dentare sau afecțiuni orale. În plus, infecțiile orale, tumorile maxilare, chisturile sau purtarea protezelor dentare pe termen îndelungat, constituie alte potențiale cauze ale pierderii osoase dentare.

Aditia de os - Procedura pas cu pas

Procedura de adiție de os dentar este una complexă și se poate desfășura în moduri diferite, în funcție de tehnica folosită. Prima etapă a tratamentului de adiție de os îl constituie controlul stomatologic. Înainte de începerea intervenției, medicul stomatolog se va asigura că nu există infecții sau inflamații osoase sau gingivale.  

Ulterior, următoarea etapă poate presupune colectarea, sub anestezie locală sau generală, a unui bloc de os din alte părți ale corpului (în cazul unei adiții de os cu țesut osos autograf). Atunci când se folosește un substitut artificial, această etapă nu va mai fi necesară. 

Ultima etapă a tratamentului îl reprezintă dezinfectarea cavității alveolare și adăugarea materialului de adiție (respectiv fixarea grefelor osoase). Pentru aceasta, medicul stomatolog va realiza o incizie la nivelul gingiei, în dreptul zonei care necesită adiție osoasă. La final, grefa este acoperită cu membrane și gingia este suturată chirurgical. Post-operator, este esențial ca pacientul să respecte indicațiile medicului, pentru a preveni un eventual eșec al procedurii de adiție de os.

Investigații necesare înainte de intervenție

Înainte de efectuarea adiției de os dentar, va fi necesară efectuarea unei examinări radiologice, pentru a determina volumul de os existent și pentru a planifica procedura de adiție. În cazul în care pacientul prezintă alergii sau suferă de diverse afecțiuni sistemice (precum diabet sau boli cardiovasculare), pot fi necesare, de asemenea, teste de alergie sau teste sanguine. 

Tipuri de adiție de os

Adiția de os nu este o procedură unică, ci include mai multe tehnici chirurgicale adaptate fiecărui caz clinic. Alegerea tipului adiției de os potrivită pentru fiecare pacient se face în general în funcție de localizarea zonei afectate și de anatomia osului. Alți factori, precum preferințele pacientului sau starea de sănătate a acestuia, pot influența, de asemenea, alegerea. 

Adiția osoasa orizontală

Adiția osoasă orizontală face referire la creșterea densității osoase a osului maxilar sau mandibular prin extinderea acestuia în direcția orizontală. Adiția orizontală contribuie la îngroșarea osului și este recomandată pentru îmbunătățirea formei gingiei și pentru a face posibilă inserarea unui implant dentar de dimensiune potrivită. 

Adiția osoasa verticală

Adiția osoasă dentară verticală se aplică atunci când osul și-a pierdut înălțimea, ceea ce compromite stabilitatea implantului. La fel ca în cazul adiției osoase orizontale, adiția verticală este recomandată pentru a crește eficacitatea unui tratament ulterior de implantologie. 

Augmentarea sinuzala

Augmentarea sinuzală este o intervenție chirurgicală realizată pentru a crește cantitatea de os disponibilă în zona maxilară superioară, atunci când sinusul maxilar coboară prea mult după extracțiile molarilor sau premolarilor, în vederea plasării ulterioare a unui implant dentar. Procedura presupune ridicarea membranei sinusale și completarea spațiului cu material de grefă.

Conservarea alveolei postextractionale

Conservarea alveolei postextracționale se referă la procesul de păstrare a alveolei dentare după extracția dinților. Scopul procedurii este acela de a păstra integritatea osului și de a preveni degradarea alveole după extracția dentară. Conservarea alveolei postextracționale se realizează cu ajutorul unor materiale sintetice, plasate în interiorul alveolei, la pacienții care urmează să primească un implant dentar.

Tipuri de grefe utilizate: de unde se preia grefa osoasa?

Succesul unei adiții osoase depinde nu doar de tehnica chirurgicală, ci și de tipul de material utilizat pentru grefă. În cazul utilizării unor grefe naturale, prelevarea acestora se poate realiza atât de la pacient, cât și de la un donator sau un animal. Dacă se optează pentru o grefă sintetică, aceasta este pregătită în laborator. 

Autogrefa (os propriu al pacientului)

Se prelevează de la pacient, de obicei din mandibulă, ramul mandibular, creasta iliacă sau zona mentoniană. Autogrefa are avantajul compatibilității maxime și a ratei minime de respingere, fiind considerată „gold standard” în augmentarea osoasă. Dezavantajul constă în necesitatea unei intervenții chirurgicale suplimentare pentru recoltare.

Alogrefa (os uman de la donator)

Provine din bănci de țesuturi și este procesată pentru a elimina riscul de transmitere a bolilor. Alogrefa este o opțiune eficientă când este necesară o cantitate mai mare de material, dar poate avea o rată de integrare mai redusă comparativ cu autogrefa.

Xenogrefa (os de origine animală)

Grefa de os xenogref (xenogrefa) este o grefă provenită de la animale, prelucrată pentru a putea fi folosită în umplerea zonelor cu deficit osos. Osul de bovine este cel mai utilizat tip de os în augmentarea de os dentar, deoarece prezintă cea mai redusă rată de respingere. 

Materiale aloplastice (sintetice)

Realizate în laborator, pe bază de fosfat tricalcic sau hidroxiapatită, materialele sintetice sunt ușor accesibile și evită intervenția de recoltare, dar rata de osteointegrare poate fi mai redusă comparativ cu alte metode.

Recuperarea după adiția de os

Perioada de recuperare după o adiție osoasă este importantă pentru succesul pe termen lung al procedurii. Vindecarea completă și integrarea grefei durează în medie între 4 și 6 luni, dar poate varia în funcție de complexitatea cazului, tipul de material folosit și starea generală de sănătate a pacientului.

Imediat după adiția de os, la locul intervenției poate să apară o umflătură, care semnalează un proces inflamator, o reacție normală a organismului. Pentru reducerea umflăturii, se recomandă plasarea de comprese reci pe obraz. De asemenea, post-operator apare o ușoară durere, care este ameliorată cu ajutorul medicamentelor analgezice prescrise de către medicul stomatolog. 

Recuperarea în urma adiției osoase poate dura între 2 și 12 luni, în funcție de complexitatea intervenției chirurgicale și de starea generală de sănătate a pacientului. Pe perioada recuperării, pentru a crește rata de succes a terapiei, este recomandat să:

- se evite activitățile fizice intense;

- se evite periajul dentar al zonei operate, pentru o perioadă de două săptămâni;

- se clateasca gura cu apă de gură cu clorhexidină;

- se evite consumul de alcool, cafea, țigări, băuturi carbogazoase sau alimente picante în prima săptămână după intervenție ;

- nu se neglijeze controalele regulate programate la stomatolog.

Complicații & reacții adverse după o adiție de os

Deși adiția de os este o procedură cu rată de succes ridicată (95–98%), ca orice intervenție chirurgicală există anumite riscuri și posibile complicații.   În cazul în care organismul respinge grefa osoasă, reacțiile adverse sunt mai serioase și includ inflamații sau infecții alveolare. O umflatură după adiție de os, deși raportată frecvent de către pacienți, poate indica, în cazuri rare, eșecul tratamentului. 

Complicații frecvente sau posibile:

• Infecția post-operatorie: Poate să apară la locul intervenției, manifestându-se prin durere persistentă, edem accentuat, eritem și uneori secreție purulentă.

• Respingerea grefei: Organismul pacientului poate refuza materialul de adiție, ceea ce duce la eșecul integrării și necesitatea unei reintervenții.

• Deplasarea sau ruperea grefei: În special în primele săptămâni post-operator, dacă sutura se deschide sau pacientul nu respectă indicațiile medicale.

• Expunerea membranei: Folosită pentru protecția grefei, membrana poate compromite procesul de regenerare osoasă dacă nu este gestionată prompt.

• Leziuni nervoase: Rare, dar posibile atunci când adiția este realizată aproape de nervii mandibulari.

• Sângerări excesive: Apar ocazional, mai ales la pacienții cu tulburări de coagulare sau care urmează tratamente anticoagulante.

• Durere cronică sau disconfort prelungit: Deși neobișnuite, unele cazuri pot necesita evaluări suplimentare pentru a exclude complicații ascunse. 

Adiție de os și implant în aceeași zi - Este posibil?

Adiția de os poate fi urmată de plasarea implantului dentar în cadrul aceleiași ședințe la stomatolog, cu condiția existenței unei cantități suficiente de os si țesut gingival sănătos. Cu toate acestea, în general este recomandat ca implantul dentar să se realizeze în cadrul unei alte ședințe, după o perioadă de recuperare.

Beneficiile adiției osoase

Adiția osoasă este mai mult decât o simplă procedură pregătitoare pentru implanturi dentare. Ea are beneficii funcționale, estetice și psihologice care influențează direct calitatea vieții pacientului. Principalele beneficii sunt:

• Permite inserarea implanturilor dentare: Prin refacerea volumului osos, adiția creează baza solidă necesară pentru implanturi stabile și funcționale.

• Restabilește estetica facială: Resorbția osoasă afectează contururile feței, ceea ce duce la un aspect îmbătrânit.

• Îmbunătățește masticația și vorbirea: Osul sănătos susține implanturi și proteze stabile, care permit pacientului să mestece corect și să vorbească fără dificultăți.

• Previne modificările progresive: Adiția imediată după extracție poate preveni colapsul alveolar și pierderile ulterioare.

• Crește rata de succes a implanturilor: Studiile clinice arată că implanturile inserate în zone augmentate corespunzător au o rată de osteointegrare de peste 95%.

Cât costă o adiție de os? Preț:

Prețul adiției de os este influențat de tipul materialului de adiție utilizat și de complexitatea intervenției. În plus, deoarece adiția osoasă este în general efectuată cu scopul plasării ulterioare a unui implant dentar, variațiile de preț pot fi unele semnificative, în cazul în care se dorește efectuarea implantului în cadrul aceluiași cabinet stomatologic.

Întrebări cu privire la adiția osoasă

Ce se întâmplă dacă organismul respinge adiția de os?

Deși rare, există situații în care organismul poate respinge adiția de os. În astfel de cazuri, poate fi necesară îndepărtarea grefei și încercarea unei noi proceduri de adiție de os dentar, de preferat cu o grefă autogenă. 

Cât durează procedura de adiție de os? 

Durata unei proceduri de adiție osoasă este de aproximativ 1-3 ore, fiind influențată de factori precum: starea de sănătate a pacientului, gradul de complexitate al intervenției, experiența medicului, dimensiunea zonei afectate sau tipul de material folosit. În general, majoritatea adițiilor osoase se desfășoară în cadrul unei singure ședințe la stomatolog. Perioada de recuperare după adiție de os este de câteva luni. 

Care este rata de succes a adiției de os? 

Rata de succes a adiției de os variază de la un individ la altul, fiind influențată de factori precum starea de sănătate a pacientului, experiența medicului sau tipul procedurii. În general, riscul de nereușită al adiției de os este unul redus, în special în cazul utilizării de autogrefe, unde rata de respingere a osului este una redusă. 

Cum se reabsoarbe osul maxilar? 

Resorbția osului maxilar reprezintă un proces patologic în timpul căruia țesutul osos de la nivelul maxilarului inferior sau superior se erodează și dispare. Pierderea osului maxilar are loc în general odată cu pierderea dinților, fiind o consecință a absenței stimulilor de presiune transmiși anterior în urma masticației. 

Pentru ce este necesară regenerarea osoasă?

Regenerarea osoasă dentară este o procedură necesară pentru asigurarea stabilității dinților și pentru a permite plasarea implanturilor dentare sau a protezelor, la pacienții cu pierderi osoase dentare, indiferent de cauza lor. Regenerarea osoasă contribuie totodată la îmbunătățirea aspectului estetic, fiind o intervenție cu rol dublu, atât estetic, cât și funcțional. 

Este dureroasă procedura de adiție de os?

Intervenția se desfășoară sub anestezie locală, astfel încât pacientul nu resimte durere în timpul operației. Disconfortul post-operator este de intensitate ușoară până la moderată și poate fi controlat eficient cu analgezice prescrise.

Este procedura potrivită pentru toată lumea?

Nu. Contraindicațiile includ: diabetul necontrolat, boli autoimune severe, radioterapie în zona maxilo-facială, fumatul excesiv și lipsa complianței pacientului. În aceste cazuri, se pot discuta alternative precum implanturile scurte sau implanturile zigomatice.